Pe Geo Săvulescu l-am întâlnit virtual, urmând un traseu extrem de alambicat, în urma citirii eseului EXPUNERE CRITICĂ A CUNOAȘTERII LUCIFERICE. Am fost uimit din două motive. Întâi, recunosc, din pricina ignoranței mele întrucât cunoșteam foarte puține despre conținutul operei filozofice a lui Lucian Blaga. Apoi, pentru că am găsit în textele lui Geo Săvulescu luciditate critică și acuitate necesare expunerii concise a anvergurii operei filozofice a lui Lucian Blaga.
Citind scrierile postate online de către Geo Săvulescu am realizat importanța și necesitatea concilierii postume a celor doi mari gânditori români: Dumitru Stăniloaie și Lucian Blaga.
Știu că este ciudat, dar citindu-l pe Geo Săvulescu mai întâi, am fost cucerit iremediabil de Blaga. Ar mai trebui poate spus că Geo Săvulescu aparține unui curent contemporan (dacă nu cumva chiar inițiat de către domnia sa), nu neapărat consistent obiectivat, dar cu siguranță manifest. În continuare, trebuie să urmărim atent aparițiile publicistice din jurul acestui subiect.
Iată că se lansează la Iași cartea lui Cornel Mărginean: Eseuri despre înțeles.
Aici găsiți anunțul. Dacă sunteți din zonă sau pur și simplu aveți un drum vineri, 27 aprilie 2012, orele 18.30, la Galeriile Anticariat ,,Dumitru Grumăzescu” din Iaşi, nu ratați evenimentul. Luați un autograf și pentru mine pe cartea mea de pe noptieră… Nu mă așteptați, eu nu ajung. Din păcate.
Informativ, vă reamintesc faptul că am mai scris despre această carte aici și aici.
Dintotdeauna structurile evoluează din punct de vedere constructiv sub impactul acceleraţiei gravitaţionale. Anterior dezvoltării unei teorii de proiectare antiseismică, ipoteza de bază în proiectare era greutatea proprie. Greutatea structurilor este dependentă de acceleraţia gravitaţională la suprafaţa Pământului.
Cu alte cuvinte, ipoteza fundamentală de calcul este dependentă de “g=9,806… ≈ 10 m/s2” şi putem afirma fără a greşi că, prin analogie cu proiectarea antiseismică, proiectarea “gravitaţională” se face la această acceleraţie “g”. Facem această simplificare terminologică în “g” doar pentru a uşura descrierea conceptelor de proiectare.
Unul dintre episoadele interesante pe care le-am trăit în 1989 în timpul Revoluției (la care am participat în calitate de răcan al UM din Slatina) a fost “paza” sediului Securității din Municipiu. Am fost mobilizați în număr destul de mare în seara zilei de 24 decembrie. Personal, am primit din belșug muniție de război împreună cu ordinul de a păstra pistolul mitralieră armat, fără piedica pusă. În plus, aveam ordinul de a deschide focul fără somație la orice semn de activitate umană desfășurată dincolo de perimetrul gardului din beton ce împrejmuia sediul securității. ”Orice semn” putea însemna și doar o ușoară mișcare a perdelelor de la ferestrele clădirii sau aprinderea vreunui bec. Continue reading
The aim of the project was to turn the structures into music: shape, form, internal tensions and so on.
I extracted relations between the architectural shape and its structural support. Any change in architectural shape changes the structural shape and, consequently, the response of the structure to the exterior forces.
During the life of a building people perception “extracts” different states of building equilibrium that incorporates not only the geometry, but different other external or internal relationships between the whole and its parts. I turned these states of perception in musical events.
On the other side, from the engineering perspective, in any moment the structure reflects a static equilibrium state. This was easily turned into additional set of sound events.
Finally, I used all this complex relations in two ways: first to express it in musical chords composition and second to tune various synts parameters.
Săptămâna trecută am fost la o prezentare de soft. Firmă mare, tineret. Directorul, om destupat, a trimis la prezentare 10-15 ingineri așteptând feedback-ul lor pentru a putea lua o decizie de cumpărare. Aproape TOȚI inginerii (cu o singură excepție!) au votat împotriva achiziționării softului: preferă să lucreze ca până acum… Motivul invocat nouă, prezentatorilor, este fabulos și aberant: ”am putea fi dați afară”! Fatal! Am avut senzația că tocmai au strivit între dinți capsula de cianură. Să detaliez…
În toamna anului 1998 am decis să îmi fac propria firmă: distribuție de software de proiectare pentru ingineri constructori. Domeniu de nișă, falimentar după prognozele majorității. La vremea aceea, cei avansați în proiectare, foloseau Autocad-ul pentru desen (care de abia penetrase piața la negru) și uneori software de calcul. Alții, marea masă, desenau la planșetă, cu tuș, cu Rotring. Pentru calcul, exista un set de programe produse pe vremuri pe plan local (ecran negru, linie de comandă) sau, pentru cei care reușiseră să “facă rost”, SAP90 (datele de intrare se redactau într-un fișier TXT). Cei care nu trecuseră la calculul pe noile 286/386 foloseau rigla de calcul. Pe la facultățile de profil mai existau și alte delicatese software gen PEP-Micro sau ANSYS. Rare și greu de ajuns la ele: cel mai adesea se găseau încuiate în anumite birouri.
Ca proporție: 80% lucrau manual, 15% mixt (procent generos), ceilalți cu software din cele mai diverse.
Iată ultima producţie cu status “work in progress”:
În principiu, urmăresc aceeaşi temă: sinteza constructiv/destructivă a sunetului prin modulare delirantă a parametrilor sintetizatorului. Întrucât funcţiile de modulare se suprapun cu cele melodice, fără puncte fixe de iniţializare la startul aplicaţiei, la fiecare randare a piesei obţin ceva diferit. Aici este un extras de 4 minute din randarea 6:)
Găsesc potrivită o anologie între teoria ondulatorie, respectiv corpusculară a luminii faţă de teoria calcului structural de rezistenţă, respectiv calculul de stabilitate (buckling). Gândindu-mă deunăzi mai atent la “ciudăţenia” calcului la famblaj, am realizat că, întrucât formele de flambaj se obţin doar prin salturi şi nu printr-o parcurgere continuă a spaţiului, putem asimila buckling-ul cu comportarea corpusculară a luminii.
Recunosc faptul că sunt foarte bucuros că am avut şansa să proiectez două catedrale: cea din cartierul Craioviţa Nouă din Craiova şi cea din Drobeta Turnu Severin. Desigur, a fost vorba de lucru în echipă.
Aflată încă în stadiul de execuţie a structurii de rezistenţă, Catedrala Sf. Ioan Botezătorul din Craiova, a fost proiectată de arhitectul Viorel Voia. Structura este alcătuită din pânze subţiri realizate din beton armat. Puţinele elemente liniare (grinzi şi stâlpi), nefiind încadrate de pereţi sau planşee şi având un rol secundar în ansamblul structural, nu fac decât să amplifice şi să pună în evidenţă arcele şi cupolele. Iată mai jos câteva poze realizate recent.
Proiectul a debutat prin anul 1990 şi a avut un traseu dificil. Iar istoria este încă în desfăşurare. Aştept cu nerăbdare realizarea întregii structuri. Până în prezent, de la realuarea lucrărilor prin anul 2005, noul constructor (firma SCADT din Slatina) a lucrat exemplar. “De vină” sunt în principal dulgherii care au realizat partea de cofrare impecabil. Continue reading
"Bună. Să ştii că am emoţii..." "Şi eu." Era o după-amiază caldă de mai, dar ce contează. Discuţiile calde despre teatru, artă şi Univers, discuţiile aprinse, revelaţiile şi schimburile de energii se pot întâmpla oriunde, oricând. E nevoie doar de doi oameni pasionaţi. L-am întâlnit pe Rareş ...
Pe Geo Săvulescu l-am întâlnit virtual, urmând un traseu extrem de alambicat, în urma citirii eseului EXPUNERE CRITICĂ A CUNOAȘTERII LUCIFERICE. Am fost uimit din două motive. Întâi, recunosc, din pricina ignoranței mele întrucât cunoșteam foarte puține despre conținutul operei filozofice a lui Lucian Blaga. Apoi, pentru că am găsit în textele lui Geo Săvulescu luciditate critică și acuitate necesare expunerii concise a anvergurii operei filozofice a lui Lucian Blaga.
Nu mă așteptați, eu nu ajung. Din păcate.
