Te văd

La o primă lectură rapidă şi diagonală a eseului “A fi pur şi simplu” al lui Cornel Mărginean din “Eseuri despre înţeles”, am rămas cu o singură afirmaţie-îndemn: „ia-ţi viaţa în posesie”. Mi-am repetat mai mult de o săptămână cuvintele astea şi am zis că trebuie să-mi mobilizez puţinele energii scriitoriceşti şi să scriu ceva despre asta. Recitind eseul cu pricina, de această data încercând să mă ancorez doar în text, am descoperit, cu surprindere şi o oarecare dezamăgire, că nimic din ceea ce îmi fredona în cap nu am (re)găsit mot-à-mot în text. Desigur, asta m-a frustrat cumva, întrucât îmi îngreuna sarcina descriptivă autopropusă, deturnându-mi într-o primă instanţă intenţia din a explica percepţia mea asupra celor spuse de autor, în a explica de ce mi s-au aşezat altfel.