Săptămâna trecută am fost la o prezentare de soft. Firmă mare, tineret. Directorul, om destupat, a trimis la prezentare 10-15 ingineri așteptând feedback-ul lor pentru a putea lua o decizie de cumpărare. Aproape TOȚI inginerii (cu o singură excepție!) au votat împotriva achiziționării softului: preferă să lucreze ca până acum… Motivul invocat nouă, prezentatorilor, este fabulos și aberant: ”am putea fi dați afară”! Fatal! Am avut senzația că tocmai au strivit între dinți capsula de cianură. Să detaliez…
În toamna anului 1998 am decis să îmi fac propria firmă: distribuție de software de proiectare pentru ingineri constructori. Domeniu de nișă, falimentar după prognozele majorității. La vremea aceea, cei avansați în proiectare, foloseau Autocad-ul pentru desen (care de abia penetrase piața la negru) și uneori software de calcul. Alții, marea masă, desenau la planșetă, cu tuș, cu Rotring. Pentru calcul, exista un set de programe produse pe vremuri pe plan local (ecran negru, linie de comandă) sau, pentru cei care reușiseră să “facă rost”, SAP90 (datele de intrare se redactau într-un fișier TXT). Cei care nu trecuseră la calculul pe noile 286/386 foloseau rigla de calcul. Pe la facultățile de profil mai existau și alte delicatese software gen PEP-Micro sau ANSYS. Rare și greu de ajuns la ele: cel mai adesea se găseau încuiate în anumite birouri.
Ca proporție: 80% lucrau manual, 15% mixt (procent generos), ceilalți cu software din cele mai diverse.
