Iată că se lansează la Iași cartea lui Cornel Mărginean: Eseuri despre înțeles.
Aici găsiți anunțul. Dacă sunteți din zonă sau pur și simplu aveți un drum vineri, 27 aprilie 2012, orele 18.30, la Galeriile Anticariat ,,Dumitru Grumăzescu” din Iaşi, nu ratați evenimentul. Luați un autograf și pentru mine pe cartea mea de pe noptieră… 
Nu mă așteptați, eu nu ajung. Din păcate.
Informativ, vă reamintesc faptul că am mai scris despre această carte aici și aici.
La o primă lectură rapidă şi diagonală a eseului “A fi pur şi simplu” al lui Cornel Mărginean din “Eseuri despre înţeles”, am rămas cu o singură afirmaţie-îndemn: „ia-ţi viaţa în posesie”. Mi-am repetat mai mult de o săptămână cuvintele astea şi am zis că trebuie să-mi mobilizez puţinele energii scriitoriceşti şi să scriu ceva despre asta. Recitind eseul cu pricina, de această data încercând să mă ancorez doar în text, am descoperit, cu surprindere şi o oarecare dezamăgire, că nimic din ceea ce îmi fredona în cap nu am (re)găsit mot-à-mot în text. Desigur, asta m-a frustrat cumva, întrucât îmi îngreuna sarcina descriptivă autopropusă, deturnându-mi într-o primă instanţă intenţia din a explica percepţia mea asupra celor spuse de autor, în a explica de ce mi s-au aşezat altfel.
Continue reading
Scriind aproape accidental despre Teoria Speciilor Informaţionale (autor Nicolae Florean Pinte) acum ceva vreme, am ajuns din aproape în aproape să citesc Eseuri despre înţeles (autor Cornel Mărginean/2010- Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă). Aparent nicio legătură între cele două cărţi. Autorul, Cornel Mărginean, a scris la rându-i cîteva eseuri despre TIS pe www.poezie.ro. Recunosc că în afară de respectivele eseuri, nu m-am îmbulzit să citesc articolele publicate acolo. Ar fi trebuit. Continue reading
TIS - Nicolae Florean Pinte
La o primă şi sumară lectură notez absenţa prezentării în introducere a “programelor genetice - GP”. Poate că e desprins de context (îmi voi da seama la o lectură aprofundată), dar rămăsesem cu ideea că TIS ar putea să dea viaţă GP-urilor şi că ar fi o bună metodă de a le “deştepta”. Prin prisma experienţei personale (limitată şi incompletă în GP), prima dată când am dat de TIS m-am gândit că ar trebui să funcţioneze extrem de bine în contextul programelor genetice. Continue reading
Redau mai jos un text extras din “Datinile şi credinţele poporului român“, Elena Niculiţă-Voronca. Colecţia Mythos, Ed. Saeculum Vizual, 2008.
Începutul religiunei. De când se roagă oamenii lui Dumnezeu
Adam tot sapa şi sapa; dar ce sapa ziua peste noapte nu se mai cunoştea. Aşa a muncit el fără spor câteva săptămâni; la urmă a început a plânge. Dumnezeu i-a zis: “Întoarce-te în patru părţi şi te închină şi zi: <<Doamne ajută!>>” Aşa a făcut şi când s-a uitat era totul arat! Apoi Dumnezeu i-a dat fel de fel de sămânţă şi a samanat, şi i-a mai dat ş-o greblă, care ajungea până la capătul ogorului, cu aceasta a greblat şi până în sară a fost gata. <<Mâine să vii să-ţi vezi pânea!>>, i-a zis Dumnezeu. El avea de gând să nu vie; ce era să găsască aşa în grabă? Dar tot şi-a tras pe samă, ca să-l asculte pe Dumnezeu.
Când a mers a doua zi, grâul era gata copt. Atunci a cunoscut bunătatea lui Dumnezeu; a căzut la pământ şi s-a închinat şi i-a mulţămit. Şi dacă a capatat el atunci minte, o avem şi noi azi, că ne ştim a ruga lui Dumnezeu şi mulţămi.
Condurachi Faloş. Mihalcea
Tocmai am cumpărat de la librăria Cărtureşti o carte excepţională: “Datinile şi credinţele poporului român” (vol. I+II), autor Elena Niculiţă-Voronca. Colecţia Mythos, Ed. Saeculum Vizual, 2008.
Din autobiografia autoarei găsim în introducere următoarele cuvinte: “N-am scris pentru glorie, ci am simţit un imbold intern pe care l-am urmat, ca să-mi pot adormi neliniştea şi melancolia care în timpuri mă cuprindea….”. Mai trebuie spus că o primă colecţie de Datini a fost publicată de către autoare în anul 1903, iar tot conţinutul colecţiei a fost cules de către Elena Niculiţă-Voronca, printr-o trudă asiduă şi cu mari sacrificii.
Cartea e “spiritul poporului, precum şi limba lui” mărturiseşte autoarea în prefaţă. “Am căutat numai să pătrund sensul şi să fac bucăţile răsipite un întreg”. Textele au fost “adunate şi aşezate în ordine mitologică”. Este o carte pe care cred că fiecare dintre noi ar trebui să o avem şi mai ales să o citim.
“Viziunea axială a lumii – De la fenomenul stâlpnic tradiţional la Brâncuşi” este o carte excepţională scrisă de Ion Pogorilovschi (editura Vremea – 2001). În mod obişnuit, o astfel de carte nu intră în spectrul preocupărilor mele curente. De la cumpărarea acesteia şi până la redescoperirea ei în propria bibliotecă au trecut câţiva ani buni. Motivul reîntâlnirii cu aceasta este subiectul acestui articol. Dacă existau dubii, precizez că am o formaţie profesională profund orientată tehnic. Parcurgerea acestei cărţi a fost (cel puţin în faza iniţială) un demers exotic, fără tangenţe imediate cu frământările mele curente.
Cartea relevă o “viziune axială a lumii” prin prisma culturii tradiţionale româneşti. Este o lucrare cu profund caracter ştiinţific care “identifică şi promovează, pentru prima oară, un model structiv arhetipal şi, prin aceasta, un model al continuităţii stâlpilor noştri ciopliţi ori dăltuiţi după canoane imemoriale[...]“. Autorul dovedeşte pe parcursul cărţii că există un fenomen stâlpnic, un model stâlpnic de “elevată manifestare fiinţială umană”, depăşind caracterizările imediate ale stâlpilor tradiţionali precum “artistici”, “ornamentali” etc.
Pe parcursul a cinci capitole, prezentând câteva zeci de ilustraţii elocvente, Ion Pogorilovschi, urmărind toate rigorile unei lucrări de cercetare, argumentează afirmaţia “stâlp – sinecdocă a casei tradiţionale”.
Cap. 1. DEMARAJ HERMENEUTIC: STALPUL CU “MERE”
Cap. 2. CATRE O SEMIOTICA A MORFOLOGIILOR STALPNICE
Cap. 3. PLASTICA EXPRESIVA A DESFASURARILOR AXIALE
Cap. 4. CAUTAREA/AFLAREA STALPULUI ARHETIPAL ROMANESC
Cap. 5. INCHEIERE: STALP SI LOCUIRE UMANA AUTENTICA
Stâlpii la care se face referire în carte sunt plasaţi din punct de vedere geografic în bazinul olteniei. Căutând pe internet am găsit aici un interesant articol care face referire şi la cartea amintită.
Alături de dimensiunea mistică şi spirituală atribuită stâlpilor tradiţionali încercăm în cele ce urmează să conturăm dimensiunea structurală…
A trebuit să rulez în Optimizer un exemplu de optimizare a unui stâlp pentru a-mi aminti de imaginile văzute în carte. Ideea este că încercând să optimizez un stâlp într-o problemă de vectori/valori proprii, pentru unul din modurile superioare (ultime) de vibraţie, am obţinut o formă extrem de asemănătoare cu Coloana Infinitului (pentru exemplul meu, în special optimizarea pentru modurile 7 sau 8 de vibraţie). Optimizarea la vibraţii libere (vectorilor/valorilor proprii) înseamnă acordarea în perioade sau frecvenţe a unui structuri şi presupune găsirea unei forme care determine vibraţia acesteia în domeniu stabilit. Aşadar, o formă optimizată a unui obiect pentru o frecvenţă sau domeniu de frecvenţe, garantează vibraţia corespunzătoare a acestuia.
Pare evident că forma Coloanei Infinitului şi a tuturor stâlpilor tradiţionali româneşti pot reprezenta unde solidificate, dezvelite prin cioplire sau dăltuire. Întrebarea imediată era găsirea frecvenţei pe care aceste forme vibrează. Ar fi însemnat aducerea în domeniul audibil a mesajului încremenit, transmis din vremuri “imemoriale”. Interpretând forma găsită prin optimizare ca formă de undă, în funcţie de mediul presupus ca purtător al undelor , putem obţine şi frecvenţa de vibraţie. Ar fi interesant să dezvoltăm şi această direcţie pentru a putea decripta mesajul purtat de aceşti stâlpi.
Transpunând problematica în domeniul locuirii, ca să refacem conexiunile de plecare cu lucrarea lui Ioan Pogorivschi, identificăm mediul în care undele stâlpilor se manifestă cu starea pe care Omul o are sau o emană locuind. Aşadar, Omul, prin actul locuirii, devine funcţie de activare a stâlpilor şi beneficiarul murmurului subtil al acestora.
Recitind cartea “Viziunea axială a lumii” prin prisma aceastei descoperiri, nu am putut decât să remarc justeţea concluziilor şi afirmaţiilor autorului, de data aceasta matematic confirmate.
Eu cred în teoria conform căreia, atunci când anumite informaţii sau concepte ating o masă critică la nivel global, acestea se materializează în teorii, descoperiri sau invenţii. Din punct de vedere Divin, nu sunt atât de relevante persoana aleasă să le materializeze, locul unde se produce evenimetul sau momentul istoric.
Această carte, TIS, se înscrie perfect în acest şablon. Astfel, autorul – Nicolae Florean Pinte, justifică apariţia cărţii prin NEVOIA care l-a determinat să o alcătuiască.
Este prima dată când găsesc atâta bogăţie informaţională într-o carte cu dimensiuni fizice relativ restrânse (pentru anvergura subiectului tratat). Citind-o, am avut sentimentul de deja-vu: “toate-s vechi şi nouă toate”. Este o carte pe care o aşteptam. De ani buni citesc diferite cărţi sau articole ale căror idei le-am identificat în TIS. De fapt, după ce am cumpărat această carte, la prima frunzăreală în librărie, mi-am zis că trebuie să scriu despre ea şi despre toate celelalte cărţi minunate cu care am intrat în contact recent. Majoritatea scrise de autori români.
Ca scop declarat, cartea descrie tehnici de manipulare a conceptelor (ca reper ultim de reprezentare sau structurare a informațiilor) precum şi metode de înmagazinare/re-producere/supraviețuire a informaţiilor. Autorul sugerează aplicaţii imediate, exemplifică şi detaliază concret. Cartea are și un caracter de manual, citind-o simţi dorinţa autorului de a te învăţa, introducându-te pas cu pas în teoria cognitivă. Ca să înţelegi mai bine, orice aspect este comunicat binar: cu rigioarea unui text ştiinţific şi prin poveşti din eternul sat românesc. Acesta este traseul în care cititorul este sedus pe orizontală.
Dacă te desprinzi de mesajul direct, la un alt nivel, ascensional, eşti purtat pe traseul iniţiatic. Dacă în discursul lui Rene Guenon sau Vasile Lovinescu accesul la înţelesul profund al adevărurilor (încifrate în simboluri) nu este accesibil fără un salt iniţiatic, Nicolae Florean Pinte pare să dezvăluie generos o cale accesibilă profanului. Şi aici se face saltul, dar trecerea dincolo se face prin redarea de forme culturale. Omul, care aici este plasat în centru, este o sinecdocă a Universului. Mecanismul intim cu care înveţi să vorbeşti şi să înţelegi Limbajul Universal este descifrat magistral. Pentru orice vrei să găseşti, trebuie doar să te re-găseşti.
Mi-a plăcut siguranţa şi bucuria cu care este scrisă!
Revenind la pragmatismul zilelor noastre, cred că ar trebui găsită o formă de valorificare a Teoriei Speciilor Informaţionale. Nu m-ar mira să asistăm la însuşirea acestei teorii de către alţii şi să o vedem prezentată cu mare pompă la vreo universitate străină.
Sunt destul de curios din fire. De cele mai multe ori nu mă pot abţine să cumpăr o carte după primele cinci pagini răsfoite. Big mistake! Astazi, încă o dată, nu am putut rezista impulsului şi am cazut victimă a “TIS: Teoria Speciilor Informaţionale” (autor – Nicolae Florean Pinte). Din câte mi-am putut da seama, este o carte despre “Drumul minţii între conştient şi inconştient”, o abordare ingenioasă a inteligenţei artificiale, cu incursiuni multidisciplinare în “tărâmul formelor culturale”. Desigur, interesantă, dar de necitit. Abundă în sublinieri, accentuări, evidenţieri, îngroşări. Practic, nu poţi găsi o frază fără cel puţin trei tipuri de sublinieri simultane: italice, bold, italic+bolduit şi eventual ”ghilimele”. Simt că mi se confiscă dreptul la interpretare, la a face propriile conexiuni neuronale. De ce trebuie să urmez labirintul mental al autorului? De ce mi se impune propria matrice de înţelegere a celui care a conceput-o? De ce mi se refuză dreptul de a fi un banal cititor, apt să înţeleagă (desigur incomplet) şi de a pune accentele aşa cum vreau eu? Pe deplin frustrat că nu o pot citi, cu regretul de a nu putea să postez o scurtă recenzie, mă înfioară un imbold nebunesc de a-l contacta pe autor şi de a-i cere o copie pdf unformatted.
Pecha Kucha Global Pecha Kucha Bucuresti Liternet
|
