“Viziunea axială a lumii – De la fenomenul stâlpnic tradiţional la Brâncuşi” este o carte excepţională scrisă de Ion Pogorilovschi (editura Vremea – 2001). În mod obişnuit, o astfel de carte nu intră în spectrul preocupărilor mele curente. De la cumpărarea acesteia şi până la redescoperirea ei în propria bibliotecă au trecut câţiva ani buni. Motivul reîntâlnirii cu aceasta este subiectul acestui articol. Dacă existau dubii, precizez că am o formaţie profesională profund orientată tehnic. Parcurgerea acestei cărţi a fost (cel puţin în faza iniţială) un demers exotic, fără tangenţe imediate cu frământările mele curente.
Cartea relevă o “viziune axială a lumii” prin prisma culturii tradiţionale româneşti. Este o lucrare cu profund caracter ştiinţific care “identifică şi promovează, pentru prima oară, un model structiv arhetipal şi, prin aceasta, un model al continuităţii stâlpilor noştri ciopliţi ori dăltuiţi după canoane imemoriale[...]“. Autorul dovedeşte pe parcursul cărţii că există un fenomen stâlpnic, un model stâlpnic de “elevată manifestare fiinţială umană”, depăşind caracterizările imediate ale stâlpilor tradiţionali precum “artistici”, “ornamentali” etc.
Pe parcursul a cinci capitole, prezentând câteva zeci de ilustraţii elocvente, Ion Pogorilovschi, urmărind toate rigorile unei lucrări de cercetare, argumentează afirmaţia “stâlp – sinecdocă a casei tradiţionale”.
Cap. 1. DEMARAJ HERMENEUTIC: STALPUL CU “MERE”
Cap. 2. CATRE O SEMIOTICA A MORFOLOGIILOR STALPNICE
Cap. 3. PLASTICA EXPRESIVA A DESFASURARILOR AXIALE
Cap. 4. CAUTAREA/AFLAREA STALPULUI ARHETIPAL ROMANESC
Cap. 5. INCHEIERE: STALP SI LOCUIRE UMANA AUTENTICA
Stâlpii la care se face referire în carte sunt plasaţi din punct de vedere geografic în bazinul olteniei. Căutând pe internet am găsit aici un interesant articol care face referire şi la cartea amintită.
Alături de dimensiunea mistică şi spirituală atribuită stâlpilor tradiţionali încercăm în cele ce urmează să conturăm dimensiunea structurală…
A trebuit să rulez în Optimizer un exemplu de optimizare a unui stâlp pentru a-mi aminti de imaginile văzute în carte. Ideea este că încercând să optimizez un stâlp într-o problemă de vectori/valori proprii, pentru unul din modurile superioare (ultime) de vibraţie, am obţinut o formă extrem de asemănătoare cu Coloana Infinitului (pentru exemplul meu, în special optimizarea pentru modurile 7 sau 8 de vibraţie). Optimizarea la vibraţii libere (vectorilor/valorilor proprii) înseamnă acordarea în perioade sau frecvenţe a unui structuri şi presupune găsirea unei forme care determine vibraţia acesteia în domeniu stabilit. Aşadar, o formă optimizată a unui obiect pentru o frecvenţă sau domeniu de frecvenţe, garantează vibraţia corespunzătoare a acestuia.
Pare evident că forma Coloanei Infinitului şi a tuturor stâlpilor tradiţionali româneşti pot reprezenta unde solidificate, dezvelite prin cioplire sau dăltuire. Întrebarea imediată era găsirea frecvenţei pe care aceste forme vibrează. Ar fi însemnat aducerea în domeniul audibil a mesajului încremenit, transmis din vremuri “imemoriale”. Interpretând forma găsită prin optimizare ca formă de undă, în funcţie de mediul presupus ca purtător al undelor , putem obţine şi frecvenţa de vibraţie. Ar fi interesant să dezvoltăm şi această direcţie pentru a putea decripta mesajul purtat de aceşti stâlpi.
Transpunând problematica în domeniul locuirii, ca să refacem conexiunile de plecare cu lucrarea lui Ioan Pogorivschi, identificăm mediul în care undele stâlpilor se manifestă cu starea pe care Omul o are sau o emană locuind. Aşadar, Omul, prin actul locuirii, devine funcţie de activare a stâlpilor şi beneficiarul murmurului subtil al acestora.
Recitind cartea “Viziunea axială a lumii” prin prisma aceastei descoperiri, nu am putut decât să remarc justeţea concluziilor şi afirmaţiilor autorului, de data aceasta matematic confirmate.
Broşura BOLT, sau pe numele desfăşurat: “În lumea înconjurătoare. Arhitectura dincolo de construcţie.”, mi-a picat în mână cu ocazia unei lansări de produse organizate de Autodesk România, cândva, primăvara asta. În BOLT, am găsit detaliat un concept pe care, cu ocazia amintită, Dl. Şerban Sturdza l-a evidenţiat. Ideea surprinzătoare pentru mine era aceea de a încerca să observi ce se întâmplă la frontiera dintre structură şi exteriorul ei.
