Redau mai jos un text extras din “Datinile şi credinţele poporului român“, Elena Niculiţă-Voronca. Colecţia Mythos, Ed. Saeculum Vizual, 2008.
Începutul religiunei. De când se roagă oamenii lui Dumnezeu
Adam tot sapa şi sapa; dar ce sapa ziua peste noapte nu se mai cunoştea. Aşa a muncit el fără spor câteva săptămâni; la urmă a început a plânge. Dumnezeu i-a zis: “Întoarce-te în patru părţi şi te închină şi zi: <<Doamne ajută!>>” Aşa a făcut şi când s-a uitat era totul arat! Apoi Dumnezeu i-a dat fel de fel de sămânţă şi a samanat, şi i-a mai dat ş-o greblă, care ajungea până la capătul ogorului, cu aceasta a greblat şi până în sară a fost gata. <<Mâine să vii să-ţi vezi pânea!>>, i-a zis Dumnezeu. El avea de gând să nu vie; ce era să găsască aşa în grabă? Dar tot şi-a tras pe samă, ca să-l asculte pe Dumnezeu.
Când a mers a doua zi, grâul era gata copt. Atunci a cunoscut bunătatea lui Dumnezeu; a căzut la pământ şi s-a închinat şi i-a mulţămit. Şi dacă a capatat el atunci minte, o avem şi noi azi, că ne ştim a ruga lui Dumnezeu şi mulţămi.
Condurachi Faloş. Mihalcea

